extinctiv - explicat in DEX

extinctiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXTINCTÍV, -Ă, extinctivi, -e, adj. Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic. – Din fr. extinctif.

extinctiv (Dicționar de neologisme, 1986)
EXTINCTÍV, -Ă adj. (Jur.) Care duce la stingerea efectelor unui act juridic. [< fr. extinctif].

extinctiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXTINCTÍV, -Ă adj. care duce la stingerea efectelor unui act juridic. (< fr. extinctif)

extinctiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
extinctív (-tinc-tiv) adj. m., pl. extinctívi; f. extinctívă, pl. extinctíve

extinctiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXTINCTÍV, -Ă, extinctivi, -e, adj. Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic. — Din fr. extinctif.