extincție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTÍNCȚIE, extincții, s. f. Stingere, slăbire (a unei acțiuni, a unei oscilații etc.). ♦ Micșorare sau anulare a intensității unui fascicul de lumină. [
Var.:
extincțiúne s. f.] – Din
fr. extinction.extincție (Dicționar de neologisme, 1986)EXTÍNCȚIE s.f. (
Rar) Stingere, slăbire (a unei acțiuni, a unei oscilații etc.); dispariție totală. [Gen.
-iei, var.
extincțiune s.f. / cf. fr.
extinction].
extincție (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTÍNCȚIE s. f. stingere, slăbire (a unei acțiuni, oscilații etc.) ◊ micșorare, anulare a intensității unui fascicul de lumină. ◊ (fig.) stingere a vieții, moarte. (< fr.
extinction, lat.
exstinctio)
extincție (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EXTINCȚÍE (‹
fr.,
lat.)
s. f. 1. Stingere, slăbire, încetare a unei funcțiuni, a unei acțiuni etc.;
fig. dispariție, moarte. ♦ (
FIZ.) Micșorare sau anulare a intensității unui fascicul de radiații, datorat absorbției acestora de mediul prin care se propagă.
2. (ECOL.) Dispariție a unor specii de pe un teritoriu dat, având ca urmare restrângerea progresivă a arealului speciei; se datorează mai ales unor factori antropomorfi (
ex. speciile intens vânate).
extincție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)extíncție (-tinc-ți-e) s. f.,
art. extíncția (-ți-a), g.-d. art. extíncției; pl. extíncții, art. extíncțiile (-ți-i-)extincție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTÍNCȚIE, extincții, s. f. Stingere, slăbire (a unei acțiuni, a unei oscilații etc.). ♦ Micșorare sau anulare a intensității unui fascicul de lumină. [
Var.:
extincțiúne s. f.] — Din
fr. extinction.