exteroceptor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTEROCEPTÓR, exteroceptori, s. m. (
Anat.) Organ din sistemul nervos central care receptează stimuli din mediul extern. – Din
fr. extérocepteur.exteroceptor (Dicționar de neologisme, 1986)EXTEROCEPTÓR s.m. Organ receptor nervos care primește excitații din mediul înconjurător. [< fr.
extérocepteur, cf. lat.
exterior – din afară,
recipere – a primi].
exteroceptor (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTEROCEPTÓR s. m. organ receptor nervos de la suprafața corpului care primește excitații din mediul extern. (< fr.
extérocepteur)
exteroceptor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTEROCEPTÓR, exteroceptori, s. m. (
Anat.) Organ din sistemul nervos central care receptează stimuli din mediul extern. — Din
fr. extérocepteur.