exterminațiune - explicat in DEX

exterminațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXTERMINAȚIÚNE, exterminațiuni, s. f. (Rar) Exterminare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. extermination, lat. exterminatio, -onis.

exterminațiune (Dicționar de neologisme, 1986)
EXTERMINAȚIÚNE s.f. v. exterminație.

exterminațiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXTERMINÁȚIUNE s. f. exterminare. (< fr. extermination, lat. exterminatio)

exterminațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*exterminațiúne f. (lat. exterminátio, -ónis). Acțiunea de a extermina. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

exterminațiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exterminațiúne (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. exterminațiúnii; pl. exterminațiúni

exterminațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXTERMINAȚIÚNE, exterminațiuni, s. f. (Rar) Exterminare. [Pr.: -ți-u-] — Din fr. extermination, lat. exterminatio, -onis.