exterminator - explicat in DEX

exterminator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Cel) care extermină; nimicitor, distrugător. – Din fr. exterminateur, lat. exterminator, -oris.

exterminator (Dicționar de neologisme, 1986)
EXTERMINATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. Nimicitor, distrugător. [Cf. fr. exterminateur].

exterminator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXTERMINATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care extermină, nimicitor. (< fr. exterminateur, lat. exterminator)

exterminator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*exterminatór, -oáre adj. (lat. exterminator). Care exterminează.

exterminator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exterminatór adj. m., s. m., pl. exterminatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exterminatoáre

exterminator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
exterminator m. cel ce extermină.

exterminator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; nimicitor, distrugător. — Din fr. exterminateur, lat. exterminator.