exterminațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTERMINAȚIÚNE, exterminațiuni, s. f. (Rar) Exterminare. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. extermination, lat. exterminatio, -onis.exterminațiune (Dicționar de neologisme, 1986)EXTERMINAȚIÚNE s.f. v.
exterminație.
exterminațiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTERMINÁȚIUNE s. f. exterminare. (< fr.
extermination, lat.
exterminatio)
exterminațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*exterminațiúne f. (lat.
exterminátio, -ónis). Acțiunea de a extermina. – Și
-áție, dar maĭ des
-áre.exterminațiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exterminațiúne (rar)
(-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. exterminațiúnii; pl. exterminațiúniexterminațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTERMINAȚIÚNE, exterminațiuni, s. f. (Rar) Exterminare. [
Pr.:
-ți-u-] — Din
fr. extermination, lat. exterminatio, -onis.