extensie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTÉNSIE s. f. v. extensiune.extensie (Dicționar de neologisme, 1986)EXTÉNSIE s.f. v.
extensiune.
extensie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*exténsie (
med.,
tehn.)
(-si-e) s. f.,
art. exténsia (-si-a), g.-d. art. exténsiei; pl. exténsii, art. exténsiile (-si-i-)extensie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EXTÉNSIE (EXTENSIÚNE) (‹
fr.,
lat.)
s. f. 1. Dezvoltare, creștere, amplificare, extindere. ♦ Proces prin care un cuvânt își lărgește înțelesul. ♦ (
LOG.) Sferă.
2. (
MED.) Alungire sau întindere a unui membru sau a trunchiului în caz de luxații sau de fractură.
3. (
MAT.)
Extensia unei funcții = funcție al cărei domeniu include domeniul funcției date și care în punctele comune celor două domenii ia aceeași valoare cu funcția dată.
4. (
INFORM.) Extinderea unui limbaj deprogramare prin îmbogățirea semanticii sale (
e. semantică) sau prin introducerea unor instrucțiuni de prelucrare sau/și control (
e. sintactică).
extensie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTÉNSIE s. f. v. extensiune.