exsicator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXSICATÓR, exsicatoare, s. n. Aparat de sticlă folosit în laborator pentru uscarea sau păstrarea în stare uscată a substanțelor cu ajutorul compușilor higroscopici. – Din
fr. exsiccateur.exsicator (Dicționar de neologisme, 1986)EXSICATÓR s.n. Aparat de laborator, alcătuit dintr-un vas de sticlă acoperit cu un capac ce se poate închide ermetic și care permite uscarea substanțelor. [< fr.
exsiccateur].
exsicator (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXSICATÓR s. n. aparat de laborator dintr-un vas de sticlă cu un capac ce se poate închide ermetic, pentru uscarea sau păstrarea în stare uscată a substanțelor. (< fr.
exsiccateur)
exsicator (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EXSICATÓR (‹
fr. {i}; {s}
lat. exsicco „a usca”)
s. n. Aparat de sticlă folosit în laborator pentru uscarea sau păstrarea în stare uscată a substanțelor cu ajutorul compușilor higroscopici, ca: acid sulfuric, clorură de calciu etc. În
e. se poate face vid parțial pentru accelerarea uscării.
exsicator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exsicatór s. n.,
pl. exsicatoáreexsicator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXSICATÓR, exsicatoare, s. n. Aparat de sticlă folosit în laborator pentru uscarea sau păstrarea în stare uscată a substanțelor cu ajutorul compușilor higroscopici. — Din
fr. exsiccateur.