expurgație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) EXPURGÁȚIE,expurgații, s. f. Expurgare. – Din fr. expurgation.
expurgație(Dicționar de neologisme, 1986) EXPURGÁȚIEs.f. (Rar) Expurgare. [< fr. expurgation].
expurgație(Marele dicționar de neologisme, 2000) EXPURGÁȚIEs. f. expurgare. (< fr. expurgation)
expurgație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) expurgáție(-ți-e) s. f., art. expurgáția(-ți-a), g.-d. art. expurgáției; pl. expurgáții, art. expurgáțiile(-ți-i-)
expurgație(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) EXPURGÁȚIE,expurgații, s. f. Expurgare. — Din fr. expurgation.