expurgare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPURGÁRE, expurgări, s. f. Acțiunea de
a expurga și rezultatul ei; expurgație. –
V. expurga.expurgare (Dicționar de neologisme, 1986)EXPURGÁRE s.f. Acțiunea de a expurga; expurgație. [<
expurga].
expurgare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)expurgáre s. f.,
g.-d. art. expurgắrii; pl. expurgắriexpurgare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXPURGÁRE, expurgări, s. f. Acțiunea de
a expurga și rezultatul ei; expurgație. —
V. expurga.