expunere - explicat in DEX

expunere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXPÚNERE, expuneri, s. f. Acțiunea de a (se) expune și rezultatul ei. ♦ Relatare; (concr.) ceea ce se expune, se relatează, se explică; narațiune, povestire. ◊ Expunere de motive = explicare, prezentare a unui proiect de act normativ, cu sublinierea soluțiilor noi, mai importante, și a motivării acestora. – V. expune.

expunere (Dicționar de neologisme, 1986)
EXPÚNERE s.f. Faptul de a (se) expune. ♦ Narațiune, povestire. ♦ (Muz.) Expoziție; (spec.) parte a unei fugi în care subiectul apare în întregime la una din voci sau trece o dată la fiecare dintre vocile participante. ♦ Explicație, parte explicativă (a unei legi, a unei hotărâri etc.). [< expune].

expunere (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXPÚNERE s. f. acțiunea de a (se) expune. ◊ relatare; ceea ce se expune. ◊ narațiune, povestire. ♦ ~ de motive = prezentare a unui proiect de act normativ cuprinzând sublinierea și motivarea soluțiilor noi. (< expune)

expunere (Dicționaru limbii românești, 1939)
*expúnere f. Acțiunea de a expune, expozițiune.

expunere (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
EXPUNÉRE (‹ expune) s. f. 1. Acțiunea de a (se) expune și rezultatul ei. ♦ Relatare; concr. ceea ce se expune, se relatează; narațiune, povestire. ◊ (Dr.) e. de motive = prezentare a unui proiect de act normativ cu sublinierea soluțiilor noi, mai importante și a motivării acestora. 2. (FOTO.) Mărime caracteristică fotografierii, egală cu produsul dintre iluminarea unui material fotografic și timpul cât a fost expus iluminării.

expunere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
expúnere s. f., g.-d. art. expúnerii; pl. expúneri

expunere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
expunere f. 1. acțiunea de a expune; 2. dare de seamă: expunerea unei doctrine; 3. povestire amărunțită: expunerea unui fapt; 4. partea unei opere literare în care se face cunoscut personajele și principalele circumstanțe de acțiune; 5. părăsirea unui copil în public. V. expozițiune.

expunere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXPÚNERE, expuneri, s. f. Acțiunea de a (se) expune și rezultatul ei. ♦ Relatare; (concr.) ceea ce se expune, se relatează, se explică; narațiune, povestire. ◊ Expunere de motive = explicare, prezentare a unui proiect de act normativ, cu sublinierea soluțiilor noi, mai importante, și a motivării acestora. — V. expune.