expuncțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPUNCȚIÚNE, expuncțiuni, s. f. Terminare, încheiere. ♦ Marcare a unei anulări printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.); scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
lat. expunctio, -onis, fr. exponction.