expulzà - explicat in DEX

expulza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga să părăsească țara, a trimite peste graniță un străin care a executat o pedeapsă sau a cărui prezență pe teritoriul statului nu mai este dorită. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare.

expulza (Dicționar de neologisme, 1986)
EXPULZÁ vb. I. tr. 1. A scoate, a da, a împinge afară. 2. A izgoni pe cineva din țară. [< fr. expulser, cf. lat. expulsare].

expulza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXPULZÁ vb. tr. 1. a dispune, printr-un act al puterii de stat, ca cineva să părăsească teritoriul țării în care se află. 2. a scoate, a da, a împinge afară. (< fr. expulser, lat. expulsare)

expulza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză

expulza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. — Din fr. expulser, lat. expulsare.

expulzà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
expulzà v. 1. a alunga pe cineva dintr´un loc, dintr’o țară, unde era așezat; 2. a exclude dintr´un loc, dintr´o societate; 3. Med. a face să iasă umorile.