expulza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPULZÁ, expulzez, vb. I.
Tranz. A obliga să părăsească țara, a trimite peste graniță un străin care a executat o pedeapsă sau a cărui prezență pe teritoriul statului nu mai este dorită. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din
fr. expulser, lat. expulsare.