expulzare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPULZÁRE, expulzări, s. f. Acțiunea de
a expulza și rezultatul ei. –
V. expulza.expulzare (Dicționar de neologisme, 1986)EXPULZÁRE s.f. Acțiunea de a expulza și rezultatul ei. [<
expulza].
expulzare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)expulzáre s. f.,
g.-d. art. expulzắrii; pl. expulzắriexpulzare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)expulzare f. acțiunea de a expulza:
lege de expulzare.expulzare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXPULZÁRE, expulzări, s. f. Acțiunea de
a expulza și rezultatul ei. —
V. expulza.