expropria (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I.
Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [
Pr.:
-pri-a-] – Din
fr. exproprier.expropria (Dicționar de neologisme, 1986)EXPROPRIÁ vb. I. tr. 1. (
În orânduirile bazate pe exploatare) A deposeda prin violență sau prin mijloace economice de proprietatea asupra mijloacelor de producție.
2. (
Jur.) A trece un bun în schimbul unei despăgubiri în proprietate publică. [Pron.
-pri-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / < fr.
exproprier, cf. lat.
ex – în afară,
proprius – propriu].
expropria (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXPROPRIÁ vb. tr. a deposeda pe unul ori mai mulți proprietari de bunurile care le aparțin, cu sau fără plata unei despăgubiri, trecându-le în patrimoniul statului. (< fr.
exproprier)
expropria (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb.,
ind. prez. 3
expropriáză, 1
pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3
să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)expropria (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I.
Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [
Pr.: -
pri-a] — Din
fr. exproprier.exproprià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)exproprià v. a priva pe cineva de proprietatea sa cu indemnizare, mai ales pentru cauză de utilitate publică.