expropriere - explicat in DEX

expropriere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXPROPRIÉRE, exproprieri, s. f. Acțiunea de a expropria și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. expropria.

expropriere (Dicționar de neologisme, 1986)
EXPROPRIÉRE s.f. Acțiunea de a expropria și rezultatul ei; expropriație. [< expropria].

expropriere (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
EXPROPRIÉRE (după fr. expropriation) s. f. (Dr.) Trecere a unui bun imobil (teren sau construcție) în proprietatea statului, pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu o dreaptă și prealabilă despăgubire.

expropriere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
expropriére (-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. expropriérii; pl. expropriéri

expropriere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXPROPRIÉRE, exproprieri, s. f. Acțiunea de a expropria și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] — V. expropria.