expropriat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere.
2. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [
Pr.:
-pri-at] –
V. expropria.expropriat (Dicționar de neologisme, 1986)EXPROPRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care a fost supus exproprierii. [Cf. fr.
exproprié].
expropriat (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXPROPRIÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care a fost supus exproprierii. (< fr.
exproprié)
expropriat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)expropriát (-pro-pri-at) adj. m.,
s. m.,
pl. expropriáți; adj. f.,
s. f. expropriátă, pl. expropriáteexpropriat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere.
2. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [
Pr.: -
pri-at] —
V. expropria.