expres (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPRÉS1, -Ă, expreși, -se, adj. (În sintagmele)
Tren expres (și substantivat,
n.) = tren care merge cu viteză mare, oprindu-se numai în stațiile importante.
Scrisoare (recomandată) expresă sau
colet expres = scrisoare sau colet care ajunge la destinație mai repede, în schimbul unei suprataxe.
Bufet expres (și substantivat,
n.) = bufet în care se servesc, foarte repede și la prețuri populare, micul dejun, cina sau numai aperitive, gustări, minuturi. [
Pl. și: (substantivat,
n.)
expresuri] – Din
fr. express.expres (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPRÉS2, -Ă, expreși, -se, adj. Care este exprimat clar, care nu lasă nici un fel de îndoială. ♦ (Adverbial) Special pentru...; precis, anume. [
Var.:
expré adj.] – Din
fr. exprès, lat. expressus.expres (Dicționar de neologisme, 1986)EXPRÉS1 s.n. Tren cu viteză mare pe parcurs și cu opriri numai în stațiile importante. [Pl.
-suri, -se. / < fr., engl.
express].
expres (Dicționar de neologisme, 1986)EXPRÉS2 s.n. Restaurant, bar etc. cu serviciul rapid. ◊
Cafea expres = cafea-filtru preparată special pentru cel care o comandă. [< it.
(caffè) espresso].
expres (Dicționar de neologisme, 1986)EXPRÉS, -Ă adj. 1. (
Despre scrisori etc.) Care ajunge rapid, urgent la destinație (în schimbul unei suprataxe).
2. Exprimat clar, în termeni preciși; lămurit. //
adv. Precis, anume, exprimat clar. [< fr.
exprès].
expres (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXPRÉS1 s. n. 1. restaurant, bar etc. cu serviciul rapid. 2. aparat pentru preparat cafea-filtru. (< fr.
express)
expres (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXPRÉS2, -Ă adj. tren ~ (și s. n.) = tren cu viteză mare pe parcurs și cu opriri numai în stațiile importante; scrisoare ~ă = scrisoare care ajunge rapid la destinație. (< fr., engl.
express)
expres (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXPRÉS3, -Ă I.
adj. exprimat clar, fără nici un fel de îndoială. II. adv. special pentru..., precis, anume. (< fr.
exprès, lat.
expressus)
expres (Dicționaru limbii românești, 1939)*exprés, -ă adj. (lat.
ex-pressus, expres, lămurit, part. d.
ex-primere, a exprima). Precis, formal:
ordin expres, interzicere expresă. Special, de mare ĭuțeală, vorbind de trenurĭ și vapoare (d. engl.
express, fr.
express, care tot d. lat.
expressus vine):
tren, vapor expres. Subst.
A pleca cu expresu. Adv. În mod expres, special:
a interzice expres. – Mulțĭ zic
expré adv. (fr.
exprès) cu înț. de „special, într´adins”, ceĭa ce trebuĭe să se evite:
a zice expré.expres (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exprés1 adj. m.,
pl. expréși; f. exprésă, pl. exprése