expozițiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPOZIȚIÚNE s. f. v. expoziție.expozițiune (Dicționar de neologisme, 1986)EXPOZIȚIÚNE s.f. v.
expoziție.
expozițiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXPOZIȚIÚNE s. f. prima parte a unei opere literare, în care autorul face cunoscut subiectul, personajele, locul acțiunii etc. (< fr.
exposition)
expozițiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*expozițiúne f. (lat.
exposítio, -ónis. V.
a-pozițiune). Acțiunea de a expune, expunere:
expozițiune de pictură, de mașinĭ agricole. Locu în care se expune. Povestire, arătare, înșirare, supunere:
expozițiunea unuĭ fapt. Acea parte a discursuluĭ în care se dezvoltă subĭectu.
Expozițiune universală, unde se expun lucrurĭ din toate țările. – Și
-íție.expozițiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXPOZIȚIÚNE s. f. v. expoziție.expozițiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)expoziți(un)e f.
1. acțiunea de a expune;
2. locul unde se expune:
expoziție universală, în care figurează produsele industriei și ale artelor din toate țările. V.
expunere.