expozeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPOZÉU, expozeuri, s. n. Prezentare dezvoltată, amănunțită și sistematică, expusă oral sau scris, a unor fapte, a unei situații, a unor idei etc.; dare de seamă, expunere. – Din
fr. exposé.expozeu (Dicționar de neologisme, 1986)EXPOZÉU s.n. Expunere detaliată și sistematică a unei situații, a unor fapte etc.; dare de seamă, expunere. [< fr.
exposé].
expozeu (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXPOZÉU s. n. expunere detaliată și sistematică a unei situații, a unor fapte etc.; dare de seamă. (< fr.
exposé)
expozeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)expozéu s. n.,
art. expozéul; pl. expozéuriexpozeu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXPOZÉU, expozeuri, s. n. Prezentare dezvoltată, amănunțită și sistematică, expusă oral sau scris, a unor fapte, a unei situații, a unor idei etc.; dare de seamă, expunere. — Din
fr. exposé.