exporta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPORTÁ, expórt, vb. I.
Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară;
p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. – Din
fr. exporter, lat. exportare.exporta (Dicționar de neologisme, 1986)EXPORTÁ vb. I. tr. A trimite peste hotare mărfuri pentru vânzare sau pentru schimb comercial. [P.i.
expórt. / < fr.
exporter, cf. lat.
exportare – a duce în afară].
exporta (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXPORTÁ vb. tr. a trimite peste hotare mărfuri pentru vânzare sau pentru schimb comercial. (< fr.
exporter, lat.
exportare)
exporta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exportá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
expórtăexportà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)exportà v. a transporta afară din țară produsele solului sau ale industriei:
a exporta grâne.exporta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXPORTÁ, expórt, vb. I.
Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară;
p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. — Din
fr. exporter, lat. exportare.