explorare - explicat in DEX

explorare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXPLORÁRE, explorări, s. f. 1. Acțiunea de a explora și rezultatul ei; explorație. 2. Complex de cercetări geologice care, în funcție de obiectul studiat și obiectivul urmărit, are drept scop stabilirea limitelor, a condițiilor de zăcământ, precizarea structurii, a calității unui corp de substanță minerală utilă etc. 3. Examen clinic sau de laborator efectuat pentru stabilirea diagnosticului unei boli. – V. explora.

explorare (Dicționar de neologisme, 1986)
EXPLORÁRE s.f. Acțiunea de a explora și rezultatul ei; cercetare; explorație. [< explora].

explorare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
EXPLORÁRE (după fr. exploration) s. f. 1. Acțiunea de a explora. 2. (GEOL.) Totalitatea cercetărilor geologice și geofizice care au drept scop stabilirea limitelor și condițiilor de zăcământ în cazul valorificării substanțelor minerale utile, precizarea structurii de detaliu a rocilor din fundament și determinarea proprietăților lor fizico-mecanice în cazul lucrărilor de fundații pentru baraje, precum și stabilirea regimului debitului, naturii, adâncimii și condițiilor de zăcământ ale apelor subterane în cazul cercetărilor hidrogeologice. E. poate fi preliminară sau de detaliu. 3. (TEHN.) Explorarea spațiului = (în radiolocație) cercetarea unei regiuni a spațiului cu ajutorul unui fascicul dirijat de unde electromagnetice, în vederea descoperirii și localizării corpurilor (țintelor) din acea regiune. Explorarea imaginii = (în televiziune) operație de examinare punct cu punct, într-o ordine dată, a unei suprafețe cu scopul captării de informații referitoare la starea locală (strălucire, culoare etc.) a unei imagini existente pe acea suprafață sau cu scopul prezentării unei imagini pe ea. 4. (MED.) Examen clinic sau de laborator efectuat pentru stabilirea diagnosticului unei boli (ex. e. funcțiilor hepatice).

explorare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exploráre s. f., g.-d. art. explorắrii; pl. explorắri

explorare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXPLORÁRE, explorări, s. f. 1. Acțiunea de a explora și rezultatul ei; explorație. 2. Complex de cercetări geologice care, în funcție de obiectul studiat și obiectivul urmărit, are drept scop stabilirea limitelor, a condițiilor de zăcământ, precizarea structurii, a calității unui corp de substanță minerală utilă etc. 3. Examen clinic sau de laborator efectuat pentru stabilirea diagnosticului unei boli. — V. explora.