exploatație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPLOATÁȚIE, exploatații, s. f. 1. Întreprindere economică care exploatează terenuri, păduri, mine etc.; exploatare.
2. Terenul, pădurea, mina etc. care se află în exploatarea unității de mai sus. – Din
fr. exploitation.exploatație (Dicționar de neologisme, 1986)EXPLOATÁȚIE s.f. Întreprindere cu caracter economic care exploatează pământuri, păduri, mine etc.; (
p. ext.) terenul, pădurea etc. exploatate de o astfel de întreprindere. [Gen.
-iei, var.
exploatațiune s.f. / cf. fr.
exploitation].
exploatație (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXPLOATÁȚIE s. f. 1. întreprindere cu caracter economic care exploatează pământuri, păduri, mine etc. 2. terenul, pădurea etc. aflate în exploatare (3). (< fr.
exploitation)
exploatație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exploatáție (-ploa-, -ți-e) s. f.,
art. exploatáția (-ți-a), g.-d. art. exploatáției; pl. exploatáții, art. exploatáțiile (-ți-i-)exploatație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXPLOATÁȚIE, exploatații, s. f. 1. Unitate economică, întreprindere care exploatează terenuri, păduri, mine etc.; exploatare.
2. Terenul, pădurea, mina etc. care se află în exploatarea unității de mai sus. — Din
fr. exploitation.