exploatator - explicat in DEX

exploatator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur).

exploatator (Dicționar de neologisme, 1986)
EXPLOATATÓR, -OÁRE s.m. și f., adj. 1. (Cel) care își însușește fără echivalent produsul muncii străine, care acaparează roadele muncii altuia. 2. (Persoană) care exploatează o moșie, o întreprindere etc. [< exploata + -tor].

exploatator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXPLOATATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. 1. (cel) care exploatează munca altuia. 2. (cel) care exploatează o pădure, o mină etc. (< exploata + -tor)

exploatator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*exploatatór, -oáre adj. Care exploatează. Fig. Care trage din munca altuĭa foloase ilegitime saŭ excesive.

exploatator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exploatatór (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoáre

exploatator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
exploatator m. cel ce trage foloase nepermise dintr´o pozițiune oarecare.

exploatator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. — Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur).