exploatà - explicat in DEX

exploata (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I.Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. (În teoria marxistă) A-și însuși fără echivalent o anumită cantitate de muncă străină, a acapara o parte din roadele muncii producătorilor nemijlociți de bunuri materiale. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. (Fig.) A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter.

exploata (Dicționar de neologisme, 1986)
EXPLOATÁ vb. I. tr. 1. A-și însuși fără echivalent plusprodusul sau munca producătorilor direcți; a acapara roadele muncii altuia. 2. A folosi, a pune în valoare un bun în vederea realizării unor scopuri economice; a valorifica, a cultiva. 3. (Fig.) A folosi abuziv, a profita de ceva. [Pron. -ploa-. / < fr. exploiter, cf. lat. explicitare – a pune în valoare].

exploata (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXPLOATÁ vb. tr. 1. a pune în valoare un bun în vederea realizării unor scopuri economice; a valorifica, a cultiva. 2. a-și însuși fără echivalent plusprodusul sau munca producătorilor direcți; a acapara roadele muncii altuia. 3. (fig.) a folosi abuziv, a profita. (< fr. exploiter)

exploata (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză

exploata (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. — Din fr. exploiter.

exploatà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
exploatà v. 1. a se folosi, a trage folos dintr’o proprietate; 2. fig. a ști să-și exploateze talentele; 3. a trage un venit nelegitim: patronul nu trebue să exploateze pe lucrători.