expirație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPIRÁȚIE, expirații, s. f. Act fiziologic prin care se elimină din plămâni aerul inspirat; expirare. – Din
fr. expiration, lat. expiratio.expirație (Dicționar de neologisme, 1986)EXPIRÁȚIE s.f. Eliminare din plămâni a aerului inspirat; expirare. [Gen.
-iei. / cf. fr.
expiration, lat.
expiratio].
expirație (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXPIRÁȚIE s. f. eliminare din plămâni a aerului inspirat. (< fr.
expiration, lat.
expiratio)
expirație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)expiráție (-ți-e) s. f.,
art. expiráția (-ți-a), g.-d. art. expiráției; pl. expiráții, art. expiráțiile (-ți-i-)expirație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXPIRÁȚIE, expirații, s. f. Act fiziologic prin care se elimină din plămâni aerul inspirat; expirare. — Din
fr. expiration, lat. expiratio.