expirator - explicat in DEX

expirator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXPIRATÓR, -OÁRE, expiratori, -oare, adj. Care ajută, care servește la expirare. ◊ (Lingv.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. – Din fr. expirateur.

expirator (Dicționar de neologisme, 1986)
EXPIRATÓR, -OÁRE adj. Care servește la expirat. ♦ (Fon.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. [Cf. fr. expirateur].

expirator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXPIRATÓR, -OÁRE adj. care servește la expirat. ♦ (fon.) accent ~ = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. (< fr. expirateur)

expirator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*expiratór, -oáre adj. Mușchĭ expiratorĭ, care strîng peptu [!] expulsînd aeru.

expirator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
expiratór adj. m., pl. expiratóri; f. sg. și pl. expiratoáre

expirator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXPIRATÓR, -OÁRE, expiratori, -oare, adj. Care ajută, care servește la expirare. ◊ (Lingv.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. — Din fr. expirateur.