expirare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPIRÁRE, expirări, s. f. Faptul de
a expira; expirație, săvârșire; împlinire. ♦ Scadență a unui termen. –
V. expira.expirare (Dicționar de neologisme, 1986)EXPIRÁRE s.f. Acțiunea de a expira și rezultatul ei; expirație; săvârșire; împlinire. [<
expira].
expirare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)expiráre s. f.,
g.-d. art. expirắrii; pl. expirắriexpirare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)expirare f.
1. scoaterea aerului aspirat;
2. scadența unui termen convenit:
expirarea contractului; 3. sfârșit:
expirarea anului.expirare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXPIRÁRE, expirări, s. f. Faptul de
a expira; expirație, săvârșire; împlinire. ♦ Scadență a unui termen. —
V. expira.