expiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPIÉRE, expieri, s. f. (
Livr.) Acțiunea de
a expia și rezultatul ei; expiație, ispășire. [
Pr.:
-pi-e-] –
V. expia.expiere (Dicționar de neologisme, 1986)EXPIÉRE s.f. (
Liv.) Faptul de a expia; expiație, ispășire. [Pron.
-pi-e-. / <
expia].
expiere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)expiére (
livr.)
(-pi-e-) s. f.,
g.-d. art. expiérii; pl. expiériexpiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXPIÉRE, expieri, s. f. (
Livr.) Acțiunea de
a expia și rezultatul ei; expiație, ispășire. [
Pr.:
-pi-e-] —
V. expia.