expiator - explicat in DEX

expiator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXPIATÓR, -OÁRE, expiatori, -oare, adj. (Livr.) Care poate șterge, ispăși, răscumpăra o greșeală; ispășitor. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiatoire, lat. expiatorius.

expiator (Dicționar de neologisme, 1986)
EXPIATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care poate șterge, ispăși o greșeală; ispășitor. [Var. espiator, -oare adj. / < fr. expiatoire, lat. expiatorius].

expiator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXPIATÓR, -OÁRE adj. care poate șterge, ispăși o greșeală. (< fr. expiatoire, lat. expiatorius)

expiator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
expiatór (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiatóri; f. sg. și pl. expiatoáre

expiator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
expiator a. și m. care expiază.

expiator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXPIATÓR, -OÁRE, expiatori, -oare, adj. (Livr.) Care poate șterge, ispăși, răscumpăra o greșeală; ispășitor. [Pr.: -pi-a-] — Din fr. expiatoire, lat. expiatorius.