expiabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPIÁBIL, -Ă, expiabili, -e, adj. (
Livr.) Care poate fi ispășit. [
Pr.:
-pi-a-] – Din
fr. expiable.expiabil (Dicționar de neologisme, 1986)EXPIÁBIL, -Ă adj. (
Liv.) Care poate fi ispășit. [Cf. fr.
expiable, lat.
expiabilis].
expiabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXPIÁBIL, -Ă adj. care poate fi ispășit. (< fr.
expiable, lat.
expiabilis)
expiabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)expiábil (
livr.)
(-pi-a-) adj. m.,
pl. expiábili; f. expiábilă, pl. expiábileexpiabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXPIÁBIL, -Ă, expiabili, -e, adj. (
Livr.) Care poate fi ispășit. [
Pr.:
-pi-a-] — Din
fr. expiable.