expertiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I.
Tranz. A supune expertizei. –
Expertiză +
suf. -iza.expertiza (Dicționar de neologisme, 1986)EXPERTIZÁ vb. I. tr. (
Rar) A face o expertiză. [< fr.
expertiser].
expertiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXPERTIZÁ vb. tr. a supune unei expertize. (< fr.
expertiser)
expertiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)expertizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
expertizeázăexpertiza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I.
Tranz. A supune expertizei. — Din
expertiză +
suf. -iza.