expert (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPÉRT, -Ă, experți, -te, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (Adesea adjectival) Persoană care posedă cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu; specialist de mare clasă. ♦
Spec. Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză.
2. Adj. (
Inform.; în sintagma)
Sistem expert = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu particular de aplicație. – Din
fr. expert, lat. expertus.