expert (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPÉRT, -Ă, experți, -te, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (Adesea adjectival) Persoană care posedă cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu; specialist de mare clasă. ♦
Spec. Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză.
2. Adj. (
Inform.; în sintagma)
Sistem expert = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu particular de aplicație. – Din
fr. expert, lat. expertus.expert (Dicționar de neologisme, 1986)EXPÉRT, -Ă adj. Cu experiență, care are cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu. //
s.m. și f. Specialist renumit într-un anumit domeniu. ♦ Persoană numită din oficiu de tribunal pentru a-și da avizul într-o chestiune de competența sa. [Cf. fr.
expert, lat.
expertus].
expert (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXPÉRT, -Ă I.
adj. 1. cu experiență, care are cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu. 2. (inform.) sistem ~ = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu de aplicație. II. s. m. f. specialist într-un anumit domeniu. ◊ persoană însărcinată să facă o expertiză. (< fr.
expert, lat.
expertus)
expert (Dicționaru limbii românești, 1939)*expért, -ă adj. (lat.
ex-pertus, part. d.
ex-periri, a încerca. V.
pericul). Care are foarte multă practică într´o artă. S. m. Acela pe care-l numește judecătoru saŭ pe care-l aleg părțile ca să examineze (să verifice) un cont orĭ să-șĭ dea părerea într´o afacere.
expert (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)expért s. m.,
pl. expérțiexpert (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)expert a. versat în ceva. ║ m. persoană numită de tribunal sau aleasă de părțile interesate spre a prețui unele lucruri cari reclamă cunoștințe speciale.
expert (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXPÉRT, -Ă, experți, -te, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (Adesea adjectival) Persoană care posedă cunoștințe temeinice și experiență într-un anumit domeniu; specialist de mare clasă. ♦
Spec. Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză.
2. Adj. (
Inform.; în sintagma)
Sistem expert = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu particular de aplicație. — Din
fr. expert, lat. expertus.