experimentator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPERIMENTATÓR, -OÁRE, experimentatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care face experiențe științifice. – Din
fr. expérimentateur.experimentator (Dicționar de neologisme, 1986)EXPERIMENTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face experiențe științifice. [Cf. fr.
expérimentateur].
experimentator (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXPERIMENTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face experiențe științifice. (< fr.
expérimentateur)
experimentator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)experimentatór s. m.,
pl. experimentatóriexperimentator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)experimentator m. cel ce face experiențe.
experimentator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXPERIMENTATÓR, -OÁRE, experimentatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care face experiențe științifice. — Din
fr. expérimentateur.