exoteric - explicat in DEX

exoteric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXOTÉRIC, -Ă, exoterici, -ce, adj. (Despre doctrine filozofice sau ritualuri religioase) Accesibil sau destinat tuturor; public. – Din fr. exotérique.

exoteric (Dicționar de neologisme, 1986)
EXOTÉRIC, -Ă adj. (op. ezoteric) Care poate fi înțeles de cei neinițiați; accesibil; public. [Cf. fr. exotérique, gr. exoterikos – exterior].

exoteric (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXOTÉRIC, -Ă adj. (despre doctrine filozofice, ritualuri religioase) care poate fi înțeles ușor de cei neinițiați; accesibil, destinat tuturor. (< fr. exotérique, gr. exoterikos)

exoteric (Dicționaru limbii românești, 1939)
*exotéric, -ă adj. (vgr. exoterikós, exterior, ordinar, prost). Public, vorbind despre cursurile vechilor filosofĭ. V. esoteric.

exoteric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exotéric (accesibil tuturor) adj. m., pl. exotérici; f. exotérică, pl. exotérice

exoteric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
exoteric a. care se face în public (în opozițiune cu ezoteric).

exoteric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXOTÉRIC, -Ă, exoterici, -ce, adj. (Despre doctrine filosofice sau ritualuri religioase) Destinat direct publicului. — Din fr. exotérique.