exortativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXORTATÍV, -Ă, exortativi, -e, adj. (
Livr.) Care înflăcărează, îndeamnă (prin cuvinte) o persoană sau o colectivitate. – Din
fr. exhortatif.exortativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXORTATÍV, -Ă adj. care exortează. (< fr.
exhortatif)
exortativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXORTATÍV, -Ă, exortativi, -e, adj. (
Livr.) Care înflăcărează, îndeamnă (prin cuvinte) o persoană sau o colectivitate. — Din
fr. exhortatif.