exortare - explicat in DEX

exortare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXORTÁRE, exortări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a exorta și rezultatul ei; înflăcărare. – V. exorta.

exortare (Dicționar de neologisme, 1986)
EXORTÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a exorta și rezultatul ei; înflăcărare. [Var. exhortare s.f. / < exorta].

exortare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exortáre (livr.) s. f., g.-d. art. exortắrii; pl. exortắri

exortare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXORTÁRE, exortări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a exorta și rezultatul ei; înflăcărare. — V. exorta.