exorta - explicat in DEX

exorta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari.

exorta (Dicționar de neologisme, 1986)
EXORTÁ vb. I. tr. (Liv.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte, prin discursuri etc.). [Var. exhorta vb. I. / < fr. exhorter, cf. lat. exhortare].

exorta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXORTÁ vb. tr. a înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte, discursuri etc.). (< fr. exhorter, lat. exhortari)

exorta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză

exorta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). — Din fr. exhorter, lat. exhortari.