exorciza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I.
Tranz. A pronunța cuvinte magice, a oficia o slujbă pentru a goni diavolul. – Din
fr. exorciser, lat. exorcisare.exorciza (Dicționar de neologisme, 1986)EXORCIZÁ vb. I. tr. A pronunța cuvinte magice, a oficia o slujbă pentru a goni diavolul. [Cf. fr.
exorciser, lat.
exorcisare < gr.
ex – în afară,
horkos – jurământ].
exorciza (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXORCIZÁ vb. tr. a pronunța cuvinte magice, a oficia o slujbă pentru a goni diavolul. (< fr.
exorciser, lat.
exorcisare)
exorciza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exorcizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
exorcizeázăexorciza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I.
Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. — Din
fr. exorciser, lat. exorcisare.exorcizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)exorcizà v. a alunga dracii cu rugăciuni.