exorcist - explicat in DEX

exorcist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXORCÍST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică exorcismul. – Din lat. exorcista, fr. exorciste.

exorcist (Dicționar de neologisme, 1986)
EXORCÍST, -Ă adj. Referitor la exorcism. // s.m. și f. Practicant al exorcismului. [Cf. lat. exorcista, fr. exorciste].

exorcist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXORCÍST, -Ă I. adj., s. m. f. (practicant) al exorcismului. II. s. m. ecleziarh, în evul mediu, care căuta, prin rugăciuni, să-i vindece pe cei „posedați de diavol”. (< lat. exorcista, fr. exorciste)

exorcist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*exorcíst m. (vgr. exorkistés). Rar. Acela care expulsează draciĭ.

exorcist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exorcíst adj. m., s. m., pl. exorcíști; adj. f., s. f. exorcístă, pl. exorcíste

exorcist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
exorcist m. cel ce exorcizează.

exorcist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXORCÍST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. — Din lat. exorcista, fr. exorciste.