exorcism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXORCÍSM s. n. Practică magică (rugăciuni, descântece etc.) care are drept scop alungarea duhurilor rele, a diavolilor etc. – Din
fr. exorcisme.exorcism (Dicționar de neologisme, 1986)EXORCÍSM s.n. Ritual primitiv practicat de cei mistici, constând în rostirea de cuvinte magice pentru alungarea diavolului. [Cf. fr.
exorcisme, lat.
exorcismus, gr.
exorkismos].
exorcism (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXORCÍSM s. n. ritual primitiv practicat de cei mistici, constând în rostirea de cuvinte magice pentru alungarea diavolului. (< fr.
exorcisme, lat.
exorcismus)
exorcism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EXORCÍSM (‹
fr.,
lat.)
s. n. Ceremonie rituală însoțită de rugăciuni pentru alungarea demonilor din trupul unui posedat, dintr-o casă etc.; se practică însă și ocazional pentru eliberarea oamenilor din posesia diavolului, utilizându-se în acest scop îndeosebi tămâia.
exorcism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exorcísm s. n.exorcism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)exorcism n. rugăciuni și ceremonii pentru gonirea dracilor.
exorcism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXORCÍSM s. n. Ceremonie rituală însoțită de rugăciuni, descântece etc. pentru alungarea demonilor din trupul unui posedat. — Din
fr. exorcisme.