exorbitant - explicat in DEX

exorbitant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXORBITÁNT, -Ă, exorbitanți, -te, adj. Care întrece cu mult limita normală (în privința prețului, a pretențiilor cuiva etc.); excesiv. – Din fr. exorbitant, lat. exorbitans, -ntis.

exorbitant (Dicționar de neologisme, 1986)
EXORBITÁNT, -Ă adj. (Despre prețuri) Mare, excesiv, exagerat. [< fr. exorbitant].

exorbitant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXORBITÁNT, -Ă adj. deosebit de mare, excesiv, exagerat, enorm. (< fr. exorbitant, lat. exorbitans)

exorbitant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*exorbitánt, -ă adj. (lat. exórbitans, d. ex-órbito, -áre, a ĭeși din orbită, din cale). Excesiv, afară din cale, peste măsură: prețurĭ exorbitante. Adv. În mod exorbitant.

exorbitant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!exorbitánt (e-xor-/ex-or-) adj. m., pl. exorbitánți; f. exorbitántă, pl. exorbitánte

exorbitant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
exorbitant a. peste măsură, afară din cale: preț exorbitant.

exorbitant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXORBITÁNT, -Ă, exorbitanți, -te, adj. Care întrece cu mult limita normală (în privința prețului, a pretențiilor cuiva etc.); excesiv. — Din fr. exorbitant, lat. exorbitans, -ntis.