exorație (Dicționar de neologisme, 1986)EXORÁȚIE s.f. (
Liv.) Rugă, implorare făcută cu scopul de a îndupleca pe cineva. [< lat.
exoratio, fr.
exoration].
exorație (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXORÁȚIE s. f. rugă, implorare cu scopul de a îndupleca pe cineva. (< lat.
exoratio, fr.
exoration)
exorație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!exoráție (
livr.)
(e-xo-, -ți-e/ex-o-) s. f.,
art. exoráția (-ți-a), g.-d. art. exoráției; pl. exoráții, art. exoráțiile (-ți-i-)