exonera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXONERÁ, exonerez, vb. I.
Tranz. (Rar) A scuti pe cineva, total sau parțial, de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din
fr. exonérer, lat. exonerare.exonera (Dicționar de neologisme, 1986)EXONERÁ vb. I. tr., refl. A (se) elibera, a (se) achita (de) o obligație etc. [< fr.
exonérer, lat.
exonerare].
exonera (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXONERÁ vb. tr., refl. a (se) elibera, a (se) achita (de) o obligație, (de) o datorie. (< fr.
exonérer, lat.
exonerare)
exonera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exonerá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
exonereázăexonera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXONERÁ, exonerez, vb. I.
Tranz. și
refl. (
Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. — Din
fr. exonérer, lat. exonerare.