exhibiție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXHIBÍȚIE, exhibiții, s. f. Faptul de a arăta ceva în public (în mod ostentativ), etalare, expunere ostentativă. ♦ (La
pl.) Jonglerii, scamatorii (la circ). [
Var.:
exhibițiúne s. f.] – Din
fr. exhibition, lat. exhibitio, -onis.exhibiție (Dicționar de neologisme, 1986)EXHIBÍȚIE s.f. Etalare, expunere, arătare ostentativă a ceva. ♦ (
la pl.) Jonglerii de circ. [Pron.
ecs-hi-bi-ți-e, var.
eschibiție, exchibiție, exhibițiune s.f. / cf. fr.
exhibition, lat.
exhibitio].
exhibiție (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXHIBÍȚIE s. f. 1. etalare, expunere ostentativă în public a ceva. 2. (pl.) jonglerii de circ. (< fr.
exhibition, lat.
exhibitio)
exhibiție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exhibíție (-ți-e) s. f.,
art. exhibíția (-ți-a), g.-d. art. exhibíției; pl. exhibíții, art. exhibíțiile (-ți-i-)exhibiție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXHIBÍȚIE, exhibiții, s. f. Faptul de a arăta ceva în public (în mod ostentativ), etalare, expunere ostentativă. ♦ (La
pl.) Jonglerii, scamatorii (la circ). [
Var.:
exhibițiúne s. f.] — Din
fr. exhibition, lat. exhibitio, -onis.