exhiba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXHIBÁ, exhibez, vb. I.
Tranz. (Rar) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. – Din
fr. exhiber, lat. exhibere.exhiba (Dicționar de neologisme, 1986)EXHIBÁ vb. I. tr. A arăta, a etala (ostentativ) ceva; a se făli cu ceva. [< fr.
exhiber, cf. lat.
exhibere – a arăta].
exhiba (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXHIBÁ vb. tr. a arăta, a etala; a se făli cu ceva. (< fr.
exhiber, lat.
exhibere)
exhiba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exhibá (a exhiba) (livr.) vb., ind. prez. 3
exhíbăexhiba (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXHIBÁ, exhíb, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [
Prez. ind. și:
exhibez] — Din
fr. exhiber, lat. exhibere.