exhaustor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXHAUSTÓR, exhaustoare, s. n. 1. Ventilator folosit la evacuarea forțată a gazelor, a suspensiilor de particule solide din aer etc. dintr-o încăpere, dintr-o nișă, dintr-o exploatare minieră subterană etc.
2. Dispozitiv pentru alimentarea cu carburant a carburatorului. [
Acc. și:
exhaústor. –
Pr.:
-ha-us-] – Din
fr. exhausteur.exhaustor (Dicționar de neologisme, 1986)EXHAUSTÓR s.n. 1. Ventilator centrifugal folosit la absorbirea aerului sau a altor gaze din încăperi închise.
2. Dispozitiv pentru alimentarea cu carburant a carburatorului. [Pl.
-oare, (s.m.)
-ori. / < fr.
exhausteur, cf. lat.
exhaustorius].
exhaustor (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXHAUSTÓR s. n. 1. ventilator centrifugal pentru aspirarea și evacuarea aerului sau a altor gaze din încăperi închise. 2. aparat pentru a ridica un lichid dintr-un rezervor plasat mai jos. ◊ dispozitiv pentru alimentarea cu carburant a carburatorului. (< fr.
exhausteur)
exhaustor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exhaustór (-ha-us-) s. n.,
pl. exhaustoáreexhaustor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXHAUSTÓR, exhaustoare, s. n. 1. Ventilator folosit la evacuarea forțată a gazelor, a suspensiilor de particule solide din aer etc. dintr-o încăpere, dintr-o nișă, dintr-o exploatare minieră subterană etc.
2. Dispozitiv pentru alimentarea carburatorului. [
Acc. și:
exhaústor. —
Pr.:
-ha-us-] — Din
fr. exhausteur.