exhaustiv - explicat in DEX

exhaustiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXHAUSTÍV, -Ă, exhaustivi, -e, adj. (Livr.) Care epuizează un subiect; complet, în întregime. [Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhaustif.

exhaustiv (Dicționar de neologisme, 1986)
EXHAUSTÍV, -Ă adj. (Liv.) Care caută să trateze complet un subiect; complet. [Pron. -ha-us-. / < fr. exhaustif, cf. lat. exhaustus].

exhaustiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXHAUSTÍV, -Ă adj. care epuizează un subiect; complet. (< fr. exhaustif)

exhaustiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exhaustív (-ha-us-) adj. m., pl. exhaustívi; f. exhaustívă, pl. exhaustíve

exhaustiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXHAUSTÍV, -Ă, exhaustivi, -e, adj. (Livr.) Care epuizează un subiect; complet, în întregime. [Pr.: -ha-us-] — Din fr. exhaustif.